regele-Carol-Elisabeta

Povestea casniciei dintre Regele Carol I si Regina Elisabeta: Avea o privire incruntata si la care nu ma puteam uita fara spaima. Ma gandeam: << Daca o fi sa ma priveasca tot asa, eu mor. >>”

Anul 1869 incepea pentru Printul Carol intr-o atmosfera tensionata. Liberalii, in frunte cu Bratianu si cu C.A. Rosetti, aflati in Opozitie, deveneau din ce in ce mai agitati. Isi doreau cu orice pret sa ii arate lui Carol ca fara ei nu se poate. Bratianu era prea patimas si isi pierduse orice urma de obiectivism. Dizolvarea Camerelor era inevitabila.

Dar anul 1869 a adus un eveniment important in viata Printului Carol: casatoria cu Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, viitoarea Regina Elisabeta, devenita in 1881 prima Regina a Romaniei dupa ce tara noastra a fost recunoscuta drept regat atat de Inalta Poarta cat si de Puterile Centrale, dupa Razboiul de Independenta de la 1877.

10 mai este Ziua Regelui. Este ziua in care, in 1866, Carol Hohenzollern Sigmaringen a sosit in Romania si avea sa schimbe fundamental fata tarii noastre. Cand a fost ales principe al Romaniei, Carol nu era casatorit si, conform Constitutiei, nu avea voie sa se casatoreasca cu o femeie de origine romana.

Trei ani mai tarziu, asadar in 1869, Carol implinea 30 de ani iar pe 15 noiembrie avea sa o ia de sotie pe Elisabeta zi Wied la Palatul din Neuwied. Un an mai tarziu avea sa se nasca unicul copil al familiei regale, Principesa Maria. Logodna de la Koln, dintre cei doi, era descrisa de Regina in Jurnalul sau care a fost publicat in Germania.

regele si regina

Intr-o lunga scrisoare de felicitare pe care i-a trimis-o fiului sau la 15 aprilie 1869, Printul Carol Anton o zugraveste pe Regina Elisabeta in cele mai frumoase culori, incurajandu-si fiul sa isi uneasca destinele cu Elisabeta.

 


 

E desigur superioara sub raportul cunoasterii lumii, a stiintei. Ea e draguta, placuta si fizionomia ei arata bunatatea inimii sale. E foarte culta si chiar exceptional de bine inzestrata. Printesa exceleaza si in cunoasterea limbilor. Ea vorbeste la perfectie franceza si engleza. Intructia ei e, cum s-ar zice, universala.


 

 

Regina Elisabeta a Romaniei se semna cu Carmen Sylva. Este pseudonimul sau literar sub care a scris numeroase lucrari. Regina Elisabeta: poeta, eseista, initiatoare de actiuni caritabile. Regina Mama.

Principele Radu al Romaniei avea sa descrie in prefata carii “Regele Carol I in opera Reginei Elisabeta” relatia de dragoste dintre Regele Carol I si Regina Elisabeta.


 

Au fost binecuvantati cu o solida si profunda casnicie. Regele a avut o netarmuita iubire fata de sotia lui, pe care a tratat-o cu respect, tandrete si admiratie. Cei doi erau uniti printr-o splendida complicitate spirituala, o inegalabila deschidere catre stiinte, educatie si arte, un desavarsit simt al masurii in exercitarea functiunii regale.


 

 

“Complicitatea spirituala” la care face referire Principele Radu se refera, probabil, la felul de a fi al Reginei si al Regelui. El era un barbat rece si calculat, iar Regina parea a fi o visatoare. Mai tanara cu 4 ani decat Regele Carol, Regina a fost mai mult decat “un ecou” al sotului sau si in opera literara a celei care se semna cu Carmen Sylva se poate constata o idealizare a Regelui Carol.

Atunci cand i-a cerut mana Elisabetei, Carol nu a ramas decat o ora si jumatate. A venit special de la Paris si trebuia sa se intoarca de indata. Dar i-a lasat o fotografie.

 


 

Avea o privire incruntata si la care nu ma puteam uita fara spaima. Ma gandeam: << Daca o fi sa ma priveasca tot asa, eu mor. >> Eram logoditi de patru saptamani si nu-l puteam asculta fara sa tremur. Abia in fata altarului m-am linistit de tot.


 

 

Primii ani ai casniciei au fost dificili, confundandu-se cu criza tronului romanesc cauzata de razboiul dintre Franta si Germania. In plina revolta politica interna intre liberalii radicali si conservatori, amenintat cu abdicarea, Regele Carol reuseste sa depaseasca acest moment.

Dar moartea Principesei Maria la 28 martie 1874 bolnava de scarlatina a dus la o instrainare intre cei doi. Regina Elisabeta nu si-a mai revenit din trauma pierderii unicului copilul si s-a afundat in scris.

In povestea alegorica Ein Leben (O viata), Regina evoca trairile sale dupa pierderea unicului sau copil.

 


 

Voiam sa gasesc adevarul. […] Dar in dragoste nu era adevarul si nici in renuntare nu era; iar eu eram revoltata caci nu pricepeam de ce trebuie sa renunt. Mana Suferintei ma apasa greu pe umar si o lunga vreme pasul mi se incetini si istovi; incat nu mai cautam adevarul. Atunci, deodata mi-am dat seama: in munca, in munca mareata si bogata ar trebui sa fie.

Cand auzi Suferinta asta, imi indrepta privirea si imi arata inainte:
– Aici sta un om deosebit si de asteapta. Vrei sa-l iubesti toata viata? Si aici este drumul tau. Este aspru si pietros si duce printre prapastii spre inaltimi ametitoare. Vrei sa pornesti pe el? Iar acolo te asteapta munca ta, mare cat un munte. Vrei s-o porti pe umeri?
– Vreau! am zis eu.

Si Suferinta m-a indrumat spre casnicie, m-a facut mama si mi-a incarcat umerii cu munca din belsug. […] Dar prea putini mi-a fost dat sa port aceasta mare onoare de a fi mama, caci ochii luminosi ai copilului meu s-au stins, iar capsorul i l-am culcat in sicriu.


 

 

Cuplul regal a fost stapanit de durerea pierderii Principesei Maria, un copil considerat precoce din punct de vedere intelectual. Regele, un interiorizat era un om al datoriei si parea sa se distanteze pe zi ce trece de Regina Elisabeta. Dar moartea Mariei l-a afectat teribil si pe Rege.

 


 

Voua pot sa imi plang adanca durere, caci nimeni altcineva decat voi n-o poate cuprinde si intelege pe deplin. Da, scumpi parinti, voi stiti ca nu exista pe lumea asta o suferinta mai mare decat sa duci la mormant propriul copil. Adanca este rana cu care am fost loviti si nu se va vindeca vreodata, caci pe copilul tau intreaga viata il plangi.


 

 

Dupa moartea Principesei Maria, Regina Elisabeta a devenit depresiva, apasata de misiunea de a da un print mostenitor. Regina Maria nu avea cum sa urmeze la tron, la acea vreme fiind in vigoare Legea Salica. “Dupa o mare nenorocire, casnicia se destrama usor. Trebuie sa fie multa dragoste la mijloc pentru a nu deveni atunci rece si strain.”

Regina marturiseste in alte numeroase scrieri atmosfera de Craciun: trista, posomorata, tacuta, apasatoare. “Din pricina acestei groaznice suparari, ca nu mai aveam copii, sanatatea mea se nimici.”

Casnicia dintre Regele Carol si Regina Elisabeta s-a deteriorat cu totul in urma “afacerii Vacarescu”. Faptul ca nu au avut urmasi si-a pus puternic amprenta asupra celor doi. Fratele lui Carol, Printul Leopold, ar fi trebuit sa fie succesor la tronul Romaniei, insa a renuntat in favoarea lui Wilhelm, fiul sau cel mare. La randul sau, Wilhelm renunta si el in 1888 in favoarea lui Ferdinand, fratele sau mai tanar si nepotul Regelui Carol I.

royalfamily-org

In 1889, Principele Ferdinand se stabileste in Romania. Avea sa o cunoasca pe Elena Vacarescu, o prozatoare ce facea parte dintr-o vestita familie de boieri si care era doamna de onoare a Reginei Elisabeta. Ferdinand si Elena Vacarescu s-au logodit in 1891, avand, initial, si acordul Regelui Carol I. Parlamentul a infierat, insa, aceasta logodna. Carol I a revenit asupra deciziei si a dizolvat relatia dintre cei doi, acela fiind momentul in care, intre Rege si Regina a izbucnit un conflict personal. in urma situatiei tensionate, Regina Elisabeta a plecat in exil in Venetia, apoi langa Neuwied.

In septembrie 1894 avea sa se intoarca la Bucuresti, avand parte de o primire festiva iar in noiembrie, Regele si Regina aveau sa isi sarbatoreasca nunta de argint.

Desi au urmarit cai diferite, cuplul regal a avut acelasi ideal: modernizarea Romaniei. “Totul pentru tara, nimic pentru mine” a fost deviza Regelui Carol si care a fost insusita de Familia Regala. Pana la urma, chiar si cu personalitati diferite, Regele Carol I si Regina Elisabeta au gasit o cale de a se respecta si completa reciproc.

“Putina lume stie – evoca Principele Radu al Romaniei –  ca ultimele cuvinte ale Regelui Carol au fost rostite in cea mai frumoasa si autentica limba romana. In dimineata mortii, el i-a spus Reginei: << Acum mi se deplaseaza durerea catre inima. As vrea sa mai dorm nitel”. Cu mana Reginei sub capul sau, Regele Carol I a trecut in nefiinta la 10 octombrie 1914. Retrasa la Curtea de Arges, Regina Elisabeta a murit la 2 martie 1916.

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1