VIDEO Smoot si Hawley, sau responsabilii pentru Marea Criza a anilor 30

Anii 1930 – 1945 au insemnat cea mai neagra perioada a secolului XX. Totul a inceput cu o criza economica devastatoare, care a afectat intreg mapamondul – de la SUA pana in Germania si din Chile pana in Australia. Erau anii in care se nastea nazismul iar aceasta criza a fost incubatorul pentru ascensiunea la putere a lui Hitler, ce a condus la izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

Marea Depresie, asa cum este cunoscuta, a fost o pandemie economica ce a pornit din Statele Unite, in anul 1929. Aici, a luat sfarsit in 1933, dar, alte state au avut de suferit din aceasta cauza pana la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

Debutul a fost marcat de caderea bursei de pe Wall Street, la data de 29 octombrie, in Joia Neagra.

SUA veneau dupa o alta criza economica, cea din 1907. Datele problemei, de aceasta data, erau altele. Daca solutia iesirii din criza a fost o intalnire de taina in biblioteca marelui bancher J.P. Morgan cu toti actorii importanti ai economiei SUA, acum, situatia era mult mai complexa.

In urma acelui episod, bancherii si guvernantii si-au dat seama ca este nevoie de o banca centrala. In 1913, aparea Rezerva Federala dar, acum, tocmai ineficienta Rezervei Federale, care a preferat sa stea deoparte, a condus la Marea Depresiune. Scopul Rezervei Federale era sa acorde imprumuturi de ultima instanta bancilor aflate la nevoie. Numai ca, vazand ca masa monetara aflata in circulatie se diminua si mai mult, Rezerva Federala a preferat sa stranga surubul, iar oferta de bani s-a contractat sever in perioada 1929 – 1933.

La carma SUA se afla atunci presedintele Herbert Hoover iar in fruntea trezoreriei era Andrew Mellon. Vazandu-se in plina criza, Mellon considera ca panica pietelor va curata sistemul de acele banci si institutii financiare nefolositoare.

Anii 1920 – 1929 au insemnat pentru SUA o perioada de bunastare, nu si de crestere economica substantiala. Problema americanilor era ca, pe piata, erau mult mai multe produse decat consumatorii si le-ar fi putut permite sau ar fi avut nevoie de ele. Hoover credea ca inovatiile tehnologice vor face ca economia sa creasca, numai ca ea a crescut pana a explodat.

Asadar, Andrew Mellon credea ca nu este doar inevitabil, ci este benefic ca bunastarea anilor ’20 sa se termine cat mai repede. “Lichidati forta de munca! Lichidati actiunile, lichidati imobiliarele, lichidati-i pe fermieri! Costurile ridicate si traiul pe picior mare vor scadea! Oamenii vor munci mai mult si vor duce o viata mai morala”. Asta spunea Mellon, care reusise sa il convinga si pe Hoover cu aceasta teorie.

Dar lovitura de gratie a fost data de Actul Smoot – Hawley, document adoptat in 17 iunie 1930. Senatorul Reed Smoot si Willis Hawley, membru al Camerei Reprezentantilor, au impus adoptarea acestui act care, la peste 20.000 de produse de import, ridica tarifele vamale la recorduri inimaginabile.

Astfel, exporturile si importurile americane au scazut la jumatate din valoarea ce o aveau inainte de inceperea crizei. Scopul legii era insa unul nobil: cetatenii SUA urmau sa nu mai consume bunuri din import, ci numai produse americane si, numai asa, economia SUA ar fi luat avant si ar fi iesit din criza.

Fals! Statelor Unite li s-a raspuns cu aceeasi moneda. Aproape toate tarile au impus tarife vamale uriase la toate produsele SUA, iar exporturile americanilor s-au prabusit. Somajul crescuse de la 3,2% la 25%! S-a produs un blocaj al comertului exterior iar multe dintre natiunile europene si-au depreciat monedele pentru a-si plati datoriile. Mai mult, Germania si-a declarat neplata datoriilor, fapt ce a dus la ascensiunea lui Hitler si la izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

Dar cine erau Smoot si Hawley?
Ambii, republicani, cei doi au fost alesi in Senat, respectiv in Camera Reprezentantilor, in anul 1903, respectiv in 1907.

Smoot a fost o figura controversata si locul sau in Senat a fost aprig contestat. El era unul din liderii Bisericii lui Isus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma. Din cauza faptului ca era mormon, Senatul a dezbatut timp de patru ani daca Smoot avea sau nu voie sa reprezinte SUA din aceasta calitate. Pana la urma, situatia s-a transat in favoarea sa. Smoot a fost acuzat ca la una din tinutele din templul Bisericii ar fi depus un juramant de ura fata de America din cauza plangerilor depuse in privinta sa in Senat. Smoot a negat aceste acuzatii cu vehementa.

Hawley, in schimb, nu a fost o figura atat de proeminenta precum Smoot. Hawley a fost un simplu fiu de fermier. S-a nascut in statul Oregon si, in adolesenta, a studiat Dreptul. A fost ales in Camera Reprezentantilor in 1907, pierzandu-si locul in 1933. A murit opt ani mai tarziu.

Asadar, Smoot si Hawley au fost artizanii actului care a ingropat comertul exterior al SUA. Presedintele Hoover le-a dat binecuvantarea, la capatul unei nopti dramatice. Figuri importante din economie i-au facut o vizita in noaptea de duminica spre luni lui Herbert Hoover. Printre acestia se numarau Henry Ford si bancherii J.P. Morgan si Thomas W. Lamont. Cei doi jucasera un rol important in 1907. Pentru a opri panica, acestia i-au chemat pe cei mai importanti directori ai firmelor americane listate pe Wall Street pentru a le reda increderea in piata. De exemplu, in calitate de sef al bancii J.P. Morgan, Thomas Lamont a cumparat masiv pe Bursa actiunile blue chips ale celor mai importante corporatii.

In luna mai a anului 1930, Hoover primise o scrisoare semnata de 1000 de economisti, printre care se numara si renumitul Irving Fisher, in care i-au cerut lui Hoover sa voteze legea. “Este o stupiditate economica”, a spus in schimb Henry Ford, despre care Thomas Lamont avea sa declare ca aproape se pusese in genunchi in fata lui Hoover pentru a-l implora sa nu distruga economia SUA. Dar presedintele SUA nu s-a lasat induplecat iar economia americanilor s-a facut praf. Odata cu ea, economia intregii lumi.

Tari care depindeau de exporturile de produse agricole si-au vazut sistemul economic facandu-se bucatele. Productia industriala a SUA a scazut instant cu 20% iar exporturile au scazut cu 37%. Daca valoarea exporturilor SUA catre tarile europene, in anul 1929, atingea suma de peste 2 miliarde de dolari, in anul 1932 ajungea la 784 de milioane de dolari.

Criza materiilor prime si a alimentelor a explodat. Argentina, Canada, Ungaria, Romania sau Japonia, tari ale caror economie traia din exportul produselor agricole, si le-au vazut diminuate cu 2 treimi din totalul a ceea ce exportau inainte de izbucnirea crizei.

Detestatul act Smoot-Hawley a fost abrogat in anul 1933. A insemnat iesirea Republicanilor din prim-planul scenei politice. Intr-o apriga batalie purtata intre Herbert Hoover si Franklin Delano Roosevelt, ultimul s-a impus in fata electoratului promitand diminuarea taxelor vamale si adoptarea Noii Intelegeri. A fost planul prin care economia SUA incepea sa isi revina.

Marea Depresie, in cifre:

• 1933: PIB-ul SUA ajunsese la jumatate din valoarea pe care o avea in 1929
• 50% – acesta este procentul cu care a scazut productia industriala a SUA
• 90% este procentul cu care au scazut constructiile a noi fabrici pe teritoriul SUA
• 13 milioane de americani si-au pierdut locurile de munca in timpul Marii Depresiuni
• 24,1% a fost rata somajului in anul 1033 si nu a mai scazut sub 14% pana la inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial
• cu 80% a scazut valoarea actiunilor si a obligatiunilor jucate pe Bursa de la Wall Street de cei mai importanti oameni de afaceri ai vremii
• 2 din 5 banci ale SUA au dat faliment
• 7 miliarde de dolari, detinuti de banci inainte de a falimenta, s-au dus pe Apa Sambatei