Icelanders Protest Financial Crash

De ce Islanda nu a ajuns ca Grecia

Ólafur Ragnar Grímsson este presedintele Islandei din anul 1996. Locuieste intr-un peisaj ireal, intr-o peninsula de vis la 20 de minute de condus cu masina daca o pornesti din centrul Reijkavik-ului, capitala Islandei. Parcurgand drumul spre casa presedintelui, iti vine greu sa iti imaginezi ca aceasta tara era pe punctul de a se distruge.

Islanda nu tine capul de afis foarte des. E o tara micuta cu o economie stabila iar principalele sectoare de activitate sunt pescuitul, industria aluminiului, turismul si serviciile financiare. In 2008, insa, criza financiara care a lovit Islanda a lasat urme adanci in economie si in societate. Cele mai mari trei banci comerciale islandeze au dat faliment in acel an, declansand o serie de efecte domino. Sistemul bancar nu mai putea sa isi refinanteze datoriile pe termen scurt si in Olanda si Marea Britanie cetatenii acestor tari au luat cu asalt sucursalele acestor banci pentru a-si retrage economiile.

In anii care au precedat criza, Kaupthing, Landsbanki si Glitnir si-au multiplicat veniturile si cota de piata. Expansiunea acestor banci s-a datorat accesului facil la creditare pe pietele financiare internationale. In momentul in care criza economica a erupt, investitorii au privit bancile islandeze ca pe un focar de risc economic intrucat acumulau foarte multe datorii pe termen scurt, datorii care erau refinantate. Capitalul insumat al Landsbanki, Kaupthing si Glitnir era de 14 ori mai mare decat productia anuala a intregii economii islandeze. Atunci cand masivul sector bancar islandez s-a topit, guvernul islandez a impus controlul pe capital.

In anii premergatori ai crizei economice, investitorii straini si-au ingramadit numeroare active in Islanda. Islandezii, la randul lor, au acumulat cat se poate de multa datorie denominata in moneda straina pentru ca avantajul era ca dobanzile erau foarte mici in comparatie cu imprumuturile obtinute in moneda nationala, krona. Atunci cand sistemul bancar islandez s-a cutremurat, krona s-a devalorizat considerabil intrucat investitorii isi converteau capitalul islandez in moneda straina.

islanda

Devalorizarea kronei era fatala pentru economia Islandei din doua motive. In primul rand, gospodariile islandeze nu si-ar mai fi putut achita datoriile avuta in moneda straina intrucat veniturile erau in moneda nationala. In al doilea rand, o moneda devalorizata ar fi generat cresterea inflatiei la cote alarmante din cauza faptului ca fluxul de importuri s-ar fi scumpit considerabil. Cum imprumuturile islandezilor erau indexate la inflatie, tara era la un pas de haos. De retinut este ca moneda nationala a Islandei, Krona, se devalorizase cu 30% iar datoria privata era de 7 ori mai mare decat PIB-ul Islandei.

Dar, atunci, guvernul islandez a impus controlul capitalului. Astfel ca, statul a reusit sa le ingreuneze misiunea investitorilor care doreau sa isi vanda activele islandeze, a incetinit iesirea capitalului din tara iar fondurile speculative care au cedat activele bancilor falimentare nu au mai putut sa isi scoata banii din tara. Controalele financiare au limitat, de-asemenea, masura in care investitorii care detineau peste granita active in krona denominata puteau obtine castiguri speculand cursul valutar. Statul a impiedicat ca aceste active sa fie aduse in Islanda si sa fie vandute in krone pentru ca apoi sa fie valorificate in moneda straina.

Astazi, in Islanda, termenul de “active inghetate” s-a cicatrizat complet. Rata somajului a ajuns la 4,2%, jumatate din media Uniunii Europene. Industria constructiilor si-a reinceput activitatea la viteza normala iar strazile capitalei islandeze sunt pline de turisti. Media de crestere economica in perioada 2010 – 2014 a fost de 3,5%, Islanda accelerand mai rapid decat SUA sau Marea Britanie.

Raspunsul Islandei la criza financiara a fost precum muzica lui Bjork: fascinant si neortodox. Procurorii islandezi i-au chemat in fata justitiei pe toti directorii institutiilor financiare. Tara nu numai ca si-a achitat toate imprumuturile contractate de la FMI, dar a facut-o inainte de termen! Bancile au fost lasate sa falimenteze iar presedintele Grimsson a explicat ca era imoral ca cetatenii sa subventioneze in fiecare zi un sistem bancar bolnav.

Presedintele Islandei s-a mandrit ca nu a respectat reteta Vestului pentru a combate criza financiara. Islalnda nu a implementat masuri de austeritate la scala la cxare alte tari din Europa au facut-o. Precum Grecia. Grimsson a sustinut ca tara sa a incercat sa-i protejeze pe cei saraci si sa nu reduca fondurile alocate sistemului de sanatate si celui educational. Guvernul a ridicat, insa, taxele iar krona a fost devalorizata.

Vestul a pus o presiune fantastica pentru a o lua pe alt drum. S-a spus despre Islanda ca avea soarta Cubei. Dar toate aceste supozitii s-au dovedit a fi eronate.

Related News

2 Responses

Leave a Reply
  1. avatar
    strateg
    Jun 12, 2015 - 10:20 AM

    Era singura optiune corecta, rationala si imediat vizibila pentru oricine are un bun simt elementar peste tot, nu doar in Islanda. Diferenta a fost ca islandezii nu au avut atatia politicieni cozi de topor si marionete ale bancherilor si strainilor, care sa-i minta cu droburi de sare inexistente incat sa accepte sa fie talhariti cu masuri antieconomice numite ‘austeritate” pentru a proteja interesele unor grupuri restranse, si culmea, si vinovate de situatie pe deasupra! Bancile si fondurile speculative, oricat de mari sunt, sunt afaceri ca oricare altele, trebuie sa-si asume si sa suporte riscurile deciziilor gresite, nu sa paseze pierderile populatiei, firmelor din economia reala si statelor.
    “Vestul a pus o presiune fantastica pentru a o lua pe alt drum. S-a spus despre Islanda ca avea soarta Cubei. Dar toate aceste supozitii s-au dovedit a fi eronate.”
    Exact ce spuneam mai sus. Inca o dovada ca guvernele si institutiile vestice nu reprezinta decat interesele unor grupuri restranse cu putere financiara, nicidecum populatia, interesele economice ale tarii, statul respectiv. Sunt marionete si atat, democratia statelor respective si a organizatiilor suprastatale e una de fatada, deturnata, nu una autentica. Una autentica, ca cea islandeza, a rezolvat problema in mod corect.

    Reply
  2. avatar
    Stefan Markovici
    Jun 12, 2015 - 11:22 AM

    ACEST CITAT: “Raspunsul Islandei la criza financiara a fost precum muzica lui Bjork: fascinant si neortodox. Procurorii islandezi i-au chemat in fata justitiei pe toti directorii institutiilor financiare. Tara nu numai ca si-a achitat toate imprumuturile contractate de la FMI, dar a facut-o inainte de termen! Bancile au fost lasate sa falimenteze iar presedintele Grimsson a explicat ca era imoral ca cetatenii sa subventioneze in fiecare zi un sistem bancar bolnav.

    Presedintele Islandei s-a mandrit ca nu a respectat reteta Vestului pentru a combate criza financiara. Islalnda nu a implementat masuri de austeritate la scala la cxare alte tari din Europa au facut-o. Precum Grecia. Grimsson a sustinut ca tara sa a incercat sa-i protejeze pe cei saraci si sa nu reduca fondurile alocate sistemului de sanatate si celui educational. Guvernul a ridicat, insa, taxele iar krona a fost devalorizata.

    Vestul a pus o presiune fantastica pentru a o lua pe alt drum. S-a spus despre Islanda ca avea soarta Cubei. Dar toate aceste supozitii s-au dovedit a fi eronate.”. SPUNE TOT DESPRE CUM PUTEA ROMANIA SA TREACA PESTE CRIZA. BASSESCU SI GASCA NU TREBUIAU SA TAIE SALARILE SI PENSILE< CA SA AIBA CE SA FURE SI SISTEMUL BANCAR CARE A NENOROCIT MILIOANE DE ROMANI, TREBUIA LASAT SA DEA FALIMENT

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1