Landscape

Jocurile de culise ale americanilor si de ce s-a prabusit Uniunea Sovietica dupa criza petrolului din 1985

La mijlocul anilor ’80, Uniunea Sovietica era un urias cu picioare de lut. Cheltuielile militare erau uriase iar agricultura colectivizata si economia planificata atarnau ca niste pietre de moara de soarta Uniunii Sovietice. Lovitura de gratie a venit din partea Arabiei Saudite care a marit productia de petrol. Preturile s-au prabusit in 1985. Intrucat petrolul era una dintre principalele surse de venit ale Uniunii Sovietice, in timpul lui Gorbaciov, economia sovietica a inceput sa stagneze si sa intre in declin.
OPEC este un cartel al petrolului a carui misiune este de a coordona politicile tarilor producatoare de titei. Scopul este de a securiza un venit stabil pentru membrii acestor state sis a asigure furnizarea de petrol consumatorilor. OPEC a fost creeat la Conferinta din Baghdad din 1960 de Kuveit, Iran, Arabia Saudita si Venezuela. Lor li s-a mai alaturat Libia, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Indonezia, Algeria, Nigeria, Ecuador, Angola si Gabon.

Desi au potentialul energetic de a pro­du­ce mai mult si de a acoperi cererea de pe piata, statele OPEC produc atat cat tre­buie pentru ca oferta globala de petrol de pe piata (productia statelor OPEC, in­­su­ma­ta cu productia statelor non-OPEC) sa ramana mult inferioara cererii, ceea ce va determina o crestere a pretului, maximi­zan­du-si astfel profitul.

Atunci cand OPEC s-a infiintat, aceasta organizatie functiona intr-un sistem paralel fata de economiile centralizate si era dominate de companiile multinationale de petrol. Criza petroliere din timpul Razboiului Yom Kippur (1973) a fost preambulul celei din anii ’80, care a condus si la prabusirea Uniunii Sovietice.

In aprilie 1979, Jimmy Carter, presedintele SUA, a semnat un ordin executiv prin care se dorea inlaturarea controlului pietei produselor petroliere, astfel ca preturile trebuiau sa fie determinate de pietele libere. Reagan a pus in aplicare acest ordin pe 28 ianuarie 1981, permitand pietei libere sa ajusteze pretul petrolului la fel ca in SUA. Aceasta masura a condus la o crestere a productiei de petrol.

Intre 1980 si 1986, OPEC a scazut productia de petrol pentru a mentine la cote inalte pretul petrolului. Aceste stradanii au fost in zadar intrucat OPEC nu a reusit sa isi mai mentina locul dominant in productia de petrol, ajungand la o treime din productie in 1985. Tarile non-OPEC erau cele care exportau cea mai mare cantitate de petrol spre Vest.

Aici intra in scena Arabia Saudita. Membra a OPEC, Arabia Saudita juca rolul producatorului de schimb. A renuntat insa la aceasta pozitie si a crescut productia, mutand agresiv pentru a creste cota de piata. Sauditii au incercat o tarifare diferita, care lega preturile titeiului de valoarea produselor petroliere rafinate. Aceasta schimbare transfera riscul de la cumparatorul de titei la producatorul acestui produs.

Colapsul preturilor la titei a inversat trendul acscendent al productiei din SUA din prima jumatate a decade. Productia interna de petrol a inceput sa scada la inceputul lui 1986 si, dupa ce preturile au scazut cu peste 50%, operatiunile de forare au inceput sa se opreasca.

Efectul a ceea ce au facut sauditii a inceput sa se manifeste, totusi, in 1986, printr-o crestere a cererii de importuri de titei, care a crescut de la 3,2 milioane de barili pe zi la 9,1 milioane de barili in 2000. Aceasta crestere a fost acoperita de OPEC, a carei cota din importurile SUA de titei a crescut de la 41% in 1985 la 60% in 1990.

Cea mai lovita tara a fost Uniunea Sovietica, ce a pierdut rapid teren. Intrucat OPEC detinea din nou suprematia pe piata, productia de petrol a sovieticilor si-a inceput declinul.

Atat SUA cat si Uniunea Sobietica aveau resurse vaste de petrol si amandoua au crescut puternic intrucat exploatau petrol din belsug. Ambele economii extrageau rapid petrol si, chiar daca erau considerati a fi mai putin eficienti, sovieticii exploatau resursele petroliere mai rapid decat americanii.

Din pacate pentru sovietici, sistemul lor economic era foarte slab la capitolul inovatie. Economia URSS-ului incepuse sa stagneze inca de la sfarsitul anilor ’70 si nevoia de reforma si de o crestere economica mult mai rapida l-au ajutat pe Gorbaciov sa ajunga la putere.

Interesant este ca inarmarea militara a lui Reagan inceputa in 1980 a fost exact stimulul economic de care avea nevoie SUA pentru a iesi din recesiune.

La inceputul anilor ’80 era exportatorul de top iar strategia SUA era sa loveasca in veniturile obtinute din exporturile de petrol care, intr-un final, a fi distrus economia sovietica.  De-aceea, SUA si Arabia Saudita au crescut productia de petrol, pentru a cauza un declin al veniturilor sovietice din petrol. Daca sauditii ofereau mai mult petrol, preturile scadeau iar sovieticii nu mai puteau sa achizitioneze tehnologia necesara de peste granite intrucat nu ar mai fi avut aceleasi venituri si, in plus de asta, si-au vazut diminuate si rezervele valutare.

In plus, urmau in SUA alegerile pentru Congres iar Reagan dorea sa creeze o economie robusta si in plina expansiune. Astfel ca, preturile scazute la titei conduceau catre bunastarea cetatenilor americani.

Ce mai este de mentionat este ca familia regala saudita era profund anti-comunista, avea o relatie speciala cu SUA iar sovieticii, atei prin definitie, erau un real pericol pentru lumea musulmana.

 

 

Related News

One Response

Leave a Reply

Trackbacks/Pingbacks

  1. Cum i-a ingenunchiat Reagan pe sovietici si ce ar trebui sa invete Obama | europolitics

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1