barbat

Povestea unei imagini simbol si cum au strivit sovieticii mugurii Primaverii de la Praga

Uniunea Sovietica tolerase cu sughituri politicile liberaliste ale Cehiei, aflate in 1968 sub conducerea lui Alexander Dubček. Politica externa a sovieticilor, denumita Doctrina Brejnev, trebuia impusa cu orice pret asa ca, in noaptea lui 20 spre 21 august, Uniunea Sovietica si principalii sai aliati din Tratatul de la Varsovia, si anume Bulgaria, Ungaria, Germania de Est si Polonia, au atacat Cehoslovacia.

 

barbat

 

Invazia a primit numele de cod “Dunarea” si 500.000 de trupe au fost mobilizate in aceasta actiune in urma careia 500 de cehi si de slovaci au fost raniti iar 108 si-au pierdut viata. Pentru sovietici a fost un succes intrucat acestia au intarit autoritatea Partidului Comunist Ceh.

Leonid Brejnev si liderii Pactului de la Varsovia se temeau ca deciziile luate in Cehoslovacia, incluzand aici abolirea cenzurei si stoparea persecutiilor politice, nu ar fi in detrimentul intereselor acestora. Sovieticii se temeau ca Cehia va incerca sa iasa din bloc iar acestia ar fi fost lasati descoperiti in eventualitatea unui razboi cu NATO. Nu era vorba doar de pozitia strategica a Cehiei, cat si de faptul ca sovieticii nu ar mai fi avut acces la baza industriala a Cehoslovaciei in cazul unui razboi.

Astfel ca, in dimineata zilei de 21 august, armata tarilor membre Pactului de la Varsovia (exceptie a facut Romania, care s-a opus acestei invazii) au trecut cu tancurile in Bratislava. Cele mai dure evenimente au avut loc in Piata Safarikovo, acolo unde o fata de 17 ani a fost ucisa. “Socialismul cu fata umana” lua sfarsit.

Zeci de tancuri marsaluiau pe strazile Bratislavei si isi indreptau turelele spre multimile de protestatari. Se auzeau impuscaturi si tipete. STrazile erau udate de lacrimile si de sangele varsat al cehoslovacilor. Nimanui nu ii venea sa creada ca invadatorii erau sovieticii, aceiasi care au eliberat Cehoslovacia in 1945. Acea zi de 21 august a strivit sperantele pentru o schimbare democratica sub un regim comunist extrem de autoritar. Primavara de la Praga lua sfarsit.

Un tanar fotograf, pe numele sau Ladislav Bielik, se afla in mijlocul evenimentelor. A pus mana pe camera si a “tras”. Nu cu gloante, insa poza luata a facut inconjurul lumii. “Barbat cu pieptul dezgolit in fata tancurilor Fortelor de Ocupatie”. A fosta instantaneul care a simbolizat evenimentele din vara lui ’68 si a fost dovada incontestabila a raspunsului dat de cehoslovaci pumnului de fier ridicat in aer de sovietici si de aliatii sai.

Micuta Cehoslovacie era calcata de senilele tancurilor sovietice. Emil Gallo, un instalator, se posteaza in fata unui tanc, isi rupe camasa si striga cat poate el de tare: “Trage!” Chipul sau era desfigurat de ura si disperare.

In noaptea lui 21 august, poza aparea intr-o versiune clandestina a ziarului gratuit Smena. O copie a ziarului a ajuns in mainile studentului german Peter Lutz. Ajuns in Germania, acesta a predat copia Agentiei de Presa Germane DPA si, de-aici, poza a facut inconjurul lumii. Desi cei de la New York Times au scris despre Gallo ca ar fi fost impuscat imediat dupa ce poza a fost facuta, instalatorul s-a sinucis trei ani mai tarziu. In 1984 a murit si Bielik in timp ce fotografia un concurs de raliuri in Budapesta.

Pana atunci, viata sa a fost una de cosmar. Ladislav a fost presat si torturat psihic de militie pentru a preda negativele. A fost pus pe lista neagra si nu a avut voie sa munceasca in cehoslovacia, desi a avea un loc de munca, in acele vremuri, era obligatoriu. In afara Bratislavei, poza i-a fost atribuita lui Peter Lutz. In Bratislava, toata lumea stia ca e a lui Bielik care, cu greu a convins autoritatile sa il reabiliteze pentru a-si putea sustine familia si pe cei doi copii.

La vremea mortii lui Bielik, negativele erau inca ascunse iar poza sa era deoseori atribuita unui loc gresit, la momentul nepotrivit si unui alt autor. Unii au spus ca poza a fost facuta in timpul invaziei din Budapesta, altii ca ar fi fost facuta in Praga. Dar impactul imaginii nu a fost pus la indoiala niciodata. A fost selectata de revista Time printre cele 100 de poze care au schimbat lumea.

In 1989, anul in care a cazut comunismul, familia lui Bielik a scos la iveala negativele, care se aflau ascunse intr-o servieta in pivnita casei in care locuiau nevasta si cei doi copii. Poza a devenit simbolul agresiunii sovietice asupra Vestului iar procesul reabilitarii lui Bielik abia incepuse.

Pavel Melus, un prieten de-al lui Ladislav, a convins familia sa pentru a prucede in cautarea negativelor. “Am inceput sa cautam intr-o servieta veche si pe care o tineam in pivnita. Am gasit acolo toate negativele si mai multe poze a caror hartie se ingalbenise. Am dus toate negativele la un studio foto si am gasit acolo toate imaginile pe care le cautam”, a rememorat Peter Bielik, unul din fii lui Ladislav.

In dimineata zilei de 21 august, Dubcek si alti reformisti erau arestati si dusi la Moscova, acolo unde au fost intemnitati in secret si interogati zile in sir. Conservatorii i-au cerut lui Svoboda sa creeze un guvern de urgenta dar, cat timp nu castigasera majoritatea, a refuzat. In schimb, Svoboda si Gustav Husak s-au dus la Moscova pe 23 august si au insistat ca Dubcek si Cernik sa fie eliberati in schimbul semnarii unui Protocol care includea 15 puncte, printre care reinstaurarea cenzurii si demiterea tuturor oficialilor reformisti

Related News

One Response

Leave a Reply

Trackbacks/Pingbacks

  1. Cum a vrut Nicolae Ceausescu sa trimita armata in Polonia pe 23 august 1989 si sa impiedice instalarea primului guvern non-comunist din fostul bloc sovietic | europolitics

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1