Holocaustul uitat: masacrul de la Nanjing si drama eroului nazist John Rabe

Nanjing este “capitala sudica” a Chinei. Se afla situata la 300 de kilometri de Marea Chinei de Est si a fost ridicata pe malul raului Yangtze. Este capitala Provinciei Jiangsu, in prezent are 5 milioane de locuitori si a fost un punct strategic pentru japonezi in cel de-Al Doilea Razboi Mondial. La data de 9 decembrie 1937, orasul a fost invadat de armata japoneza. Al doilea razboi chino-japonez abia incepuse dar Japonia urma sa capituleze in 1945 dupa atacul declansat de SUA la Hiroshima si Nagasaki si dupa infrangerea in fata armatei ruso-mongole din Manciuria, provincie capturata in 1931.

Ceea ce insa s-a intamplat in Naijing reprezinta unul dintre actele de cruzime ce au cutremurat lumea in timpul celei de-a doua conflagratii mondiala. Povestile sunt inspaimantatoare, dar a existat si un erou. Numele sau este John Rabe…

Japonia se afla in plina recesiune, afectata de marea criza economica ce a izbucnit in anul 1929. Prosperitatea Imperiului nu putea fi obtinuta decat prin valorificarea bogatiilor Chinei. Astfel ca, la inceputul anului 1930, Japonia a derulat o puternica politica de expansiune teritoriala. A inceput cu atacul de la Manciuria din anul 1931, cu bombardarea Shanghaiului la 29 ianuarie 1932 si continuand cu incidentul de la Podul Marco Polo din 7 iulie 1937, care a fost unul din factorii ce au condus la declansarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

Totodata, la inceputul anului, japonezii au invadat spatiul aerian al Chinei si au inceput bombardamentul asupra orasului Nanjing. Japonezii nu cautau sa bombardeze puncte cheie militare, ci tintele erau numai si numai civile. Sudul orasului, unde exista cea mai mare densitate a populatiei, a suferit cel mai mult in urma bombardamentelor. Cel mai dur atac a avut loc pe 25 septembrie cand, de la ora 9:30 pana la 16:30, avioanele de lupta japoneze au aruncat peste oras mai mult de 500 de obuze. Japonezilor nu le-a pasat nici ca vor rade de pe suprafata pamantului Spitalul Central din Nanjing, cu toate ca pe acoperisul cladirii era vopsita o uriasa cruce rosie.

La data de 20 noiembrie, guvernul Kuomintag a anuntat ca va muta capitala regiunii la Chongqing, oras ce se afla situat in centrul Chinei. Nanjing a fost aruncat in haos. Oficiali de rang inalt si angajati in aparatul de stat au parasit urgent orasul, lasandu-i in spate pe locuitorii neputinciosi. In 1937, populatia orasului numara 1 milion de suflete. Guvernul Kuomintag nu a facut nimic pentru a-i ajuta pe bietii oameni. A fost nevoie ca un grup de filantropi germani, britanici si americani sa intervina si sa propuna guvernului infiintarea unei zone de siguranta pentru refugiati.

In acest timp, armata japoneza inainta lejer spre Nanjing. Planul japonezilor era urmatorul. Ei urmau sa invadeze Naninjingul de pe frontul de vest. Frontul de est trebuia ocupat pentru controlul asupra caii ferate care lega Nanjing de Shanghai iar frontul de centru cu scopul de a detine controlul asupra caii ferate Nanjing – Hangzhou. Odata atinse aceste scopuri, japonezilor le-a fost simplu sa atace decisiv pe frontul de vest. Armata orasului era formata din 100.000 de soldati, aflati sub comanda generalului Tang Shengzhi. Dar bravul general a dat bir cu fugitii si a preferat sa nu dezvolte o contra-ofensiva pentru a apara orasul. Mai mult, acesta si-a lasat armata si a fugit.

Asadar, in decembrie, trupele japoneze aveau sa invadeze Nanjing. Ceea ce a urmat, a fost un adevarat masacru. Timp de sase saptamani au fost ucisi peste 300.000 de civili chinezi iar aproximativ 80.000 de femei au fost violate de soldatii japonezi.

Japonezii au pus stapanire totala pe Nanjing in ziua de 13 decembrie 1937. Mai intai, armata japoneza a capturat 1500 de soldati chinezi pe care i-a aruncat in aer cu ajutorul minelor iar, ulterior, cadavrele lor au fost imbibate cu petrol si incendiate. In final, toti soldatii japonezi au tras focuri asupra cadavrelor cu toata munitia pe care au avut-o la indemana. Acesta a fost doar primul “lot”.

Atrocitatile comise depasesc orice imaginatie. De exemplu, comandantii diviziilor care au ocupat orasul organizau competitii in care soldatii erau incurajati sa ucida pentru a creste moralul trupelor. “Castigatorii” erau scosi in evidenta si acordau inclusiv interviuri in ziarele locale. Femei si copii de toate varstele, indiferent de statutul social, erau violate si apoi ucise in moduri din cele mai groaznice. Barbatii care se opuneau violurilor erau ucisi fara mila. Inainte de a fi violate, femeile erau batjocorite si nu scapau nici cele gravide, ale caror fetus, in cele mai multe cazuri, era ucis.

In tot acest peisaj care era mai sinistru decat insusi iadul, a existat si un erou. Numele sau este John Rabe, un om de afaceri german, care facea parte din randurile  filantropilor care au creat acea asa-zisa zona de protectie. 200.000 de civili chinezi au reusit sa scape gratie actiunilor inteprinse de acest om. Nascut in Hamburg, Rabe s-a consacrat ca om de afaceri in Africa. In anul 1908 a plecat in China si, intre 1910 si 1938 a lucrat penru Siemens in orasele Mukden, Peking, Tientsin, Shanghai si Nanjing. Rabe era membru al Partidului Nazist si, in virtutea acestui fapt, dar si datorita pactului japonezo-nazist, a reusit sa negocieze de pe o pozitie de egalitate cu conducatorii armatei japoneze conditiile zonei de siguranta.

Rabe s-a intors in Germania in februarie 1938 si a desfasurat o serie de seminarii in care a vorbit despre atrocitatile comise la Nanjing de armata japoneza. A scris inclusiv o scrisoare pentru Hitler, dar scrisoarea a fost interceptata de Gestapo iar Rabe a fost arestat. La interventia celor de la Siemens, Rabe a fost eliberat, dar nu i s-a mai permis sa sustina nicio cuvantare despre cele traite la Nanjing. La sfarsitul razboiului, Rabe a trecut, pe rand, prin mainile ofiterilor de la NKVD si ale militarilor din Armata Britanica. A fost interogat, dar a reusit de fiecare data sa fie convingator si sa scape.

O ruda insa l-a deconspirat si, aflandu-se ca a fost membru al Partidului Nazist, Rabe a fost lipsit de permisul de munca. Acesta a trebuit sa treaca printr-un proces de dez-nazificare in care si-a pierdut toate economiile. Rabe si familia sa au trait intr-o saracie crunta. Rabe si-a vandut toata colectia de arta chinezeasca pentru a putea locui intr-o garsoniera. Pur si simplu, acestia s-au luptat cu malnutritia, fiecare zi fiind o lupta pentru supravietuire. O masa pe zi insemna paine uscata sau o supa facuta din seminte de floarea-soarelui.

In 1949, cetatenii din Nanjing au aflat de situatia dramatica prin care trecea Rabe. Comunitatea a strans rapid echivalentul de astazi a 16.000 de euro, care i-au fost donati lui Rabe. Primarul orasului a vrut personal sa isi arate gratitudinea in fata lui Rabe, asa ca a luat avionul si a plecat in Germania in cautarea sa. Din acea zi si pana cand sovieticii au pus stapanire pe orasul Nanjing, primarul ii mai trimitea lunar lui Rabe si cate un pachet de mancare. Un an mai tarziu, insa, Rabe avea sa moara pe 5 ianuarie 1950 in urma unui atac cerebral…