hoover

Cum a reusit Herbert Hoover sa fie arhitectul Marii Depresii din 1929

Herbert Hoover a clamat mereu ca nu este adeptul limitarii actiunilor guvernului in economie si ca incurajeaza stilul libertarian european, dar actiunile sale inainte si dupa prabusirea pietei de capital din 1929 sugereaza altceva.

 

hoover

Inainte de a ajunge presedintele SUA, Hoover a petrecut multa vreme in administratia guvernamentala si a pledat pentru politicile interventioniste, in ciuda discursului sau politic.

Odata ajuns in fruntea statului american, Hoover a luat masuri fara precedent atunci cand piata de capital s-a prabusit in 1929. Politicile sale interventioniste au fost suficiente ca sa transforme o recesiune obisnuita in Marea Depresie. Actiunile sale au fost limitate doar din perspectiva faptului ca nu a vrut ca toate politicile sale sa devina o practica permanenta a guvernului.

Pe de alta parte, mitul ca Hoover a fost un presedinte care a stat deoparte si nu a facut nimic dainuie si astazi. Numai ca lucrurile nu au stat asa. De exemplu, cheluielile federale au crescut cu 50% in doi ani de la crahul bursier, in conditiile in care economia SUA se confrunta cu deflatia!

In timpul aceleiasi perioade, bugetul federal a trecut de la un mic surplus la un deficit de 4% din PIB. Intre timp, Rezerva Federala si-a redus rata dobanzii de la 6% la 1,5%, cel mai mic nivel din istoria SUA.

Franklin Roosevelt, presedintele ce i-a urmat lui Hoover, a spus ca “acest guvern a fost cel mai nesabuit si cel mai extravagant pe care am putut sa il descopar in statistica.” Interventionismul lui Hoover a fost atat de puternic incat acesta ar trebui sa primeasca “meritul” de a fi numit arhitectul Marii Depresii.

Spre exemplu, piata muncii s-a prabusit din cauza lui Hoover si al sau program de munca industrial. Hoover isi sfatuia angajatii de la Casa Alba sa nu faca reduceri salariale, dar sa aplice concedieri in masa.

Hoover credea ca poate sa stimuleze economia facand cheltuieli guvernamentale, sa protejeze locurile de munca tinand salariile la un nivel acceptabil. In timpul mandatului sau, Hoover s-a simtit perfect justificat in actiunile sale.

Piata de capital si-a inceput prabusirea pe 24 octombrie 1929. Atunci cand criza a lovit, Hoover nu a stat pe ganduri si si-a pus in aplicare propunerile sale pentru afacerile private. Era vorba despre un program gigant intocmit de Congres pentru a apara economia de la dezastru.

Pe 19 noiembrie, acesta s-a intalnit cu presedintii cailor ferate pe care i-a facut sa promita ca vor mari cheltuielile si ca vor mari ritmul constructiilor de cai ferate. Doua zile mai tarziu a primit promisiuni de la marii industriasi ca vor creste ritmul costructiilor, ca vor mentine la acelasi nivel salariile si, in caz de probleme, vor micsora saptamana de lucru, dar nu vor face concedieri. In aceeasi zi, sefii sindicatelor au fost de-acord cu planurile lui Hoover. Pe 27 noiembrie, reprezentantii industriilor de utilitate publica i-au promis presedintelui ca isi vor extinde planurile de a construi si ca vor mentine salariile angajatilor la acelasi nivel.

In teorie, Hoover dorea sa tina preturile si salariile la un nivel ridicat si sa stimuleze piata muncii prin crearea de noi locuri de munca pentru a proteja economia de depresie si deflatie.

La doua zile de la crahul bursier, Hoover a anuntat dispunerea a 150 de milioane de dolari in credite cu doanda mica pentru cooperativele de grau si 10 milioane de dolari pentru cooperativele de cereale. Banii erau pompati in exces in aceste programe insa acest lucru nu incuraja cresterea preturilor ci, din contra, cresterea productiei si scaderea preturilor! In cele din urma, piata produselor agricole s-a dus pe Apa Sambetei iar programele guvernamentale nu au facut decat sa iroseasca bani.

In 1930, Hoover a semnat Tariful Smoot-Hawley pentru a remonta situatia somajului, interzicand imigrarea si marind ritmul deportarilor. Documentul a fost adoptat in 17 iunie 1930. Senatorul Reed Smoot si Willis Hawley, membru al Camerei Reprezentantilor, au impus adoptarea acestui act care, la peste 20.000 de produse de import, ridica tarifele vamale la recorduri inimaginabile.

In realitate, salariile nete crescusera la nivelul mandatului sau fata de nivelul la care erau in 1929, in ciuda faptului ca somajul era urias. Gratie lui Hoover acesta reusise, printre altele, sa schimbe si legea falimentului in favoarea debitorilor!

Marea Depresie a luat final in 1933, dar eforturile lui Hoover sa protejeze piata muncii si sa mentina salariile la un nivel ridicat au fost reteta unui dezastru economic, iar politicile sale au fost responsabile pentru transformarea unei recesiuni inceputa in 1929 in Marea Depresie.

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1