Conferinta de la Potsdam (17 iulie 1945) si divizarea Germaniei: momentul in care au inceput Razboiul Rece si expansiunea comunismului

In iulie 1945, cel de-Al Doilea Razboi Mondial era aproape de final. Infrangerea Germaniei era totala. In mai, armatele nemtilor se predasera neconditionat, iar tara era ocupata in intregime de fortele aliate. Aliatii trebuiau acum sa decida ce urmau sa faca in privinta acestei natiuni pe care tocmai o cucerisera.

BACKGROUND

Liderii celor trei mari Aliati – Rusia, Marea Britanie si SUA – s-au intalnit la Potsdam, in 16 iulie 1945, pentru a discuta despre viitorul marii invinse al celui de-Al Doilea Razboi Mondial – Germania. Winston Churchill, Harry Truman si Josef Stalin, acompaniati de ministri si de staff-ul militar, au facut un rezumat al situatiei politice si economice din Europa.

Conferinta de la Postdam, desfasurata intre 17 iulie si 2 august 1945, a fost a treia si ultima mare conferinta din perioada celui de-Al Doilea Razboi Mondial, dupa cele de la Teheran (1943) si Yalta (februarie 1945). Principalele puncte ale conferintei au fost:

  • Stabilirea modului in care Aliatii vor controla Germania pe viitor
  • Stabilirea modului in care vor fi desfiintate unele industrii ale Germaniei, pentru ca tara sa nu mai prezinte, in viitor, un pericol, pentru vecinii sai
  • Asigurarea modului in care material prima si alimentele vor fi livrate in Europa eliberata, devastata de razboi si de foamete

Pe agenda intalnirilor a mai fost si situatia razboiului din Pacific, acolo unde majoritatea navelor de razboi erau blocate in razboiul dus contra Japoniei.

 

Conferinta de la Potsdam s-a tinut la Cecilienhof, resedinta printului incoronat Wilhem Hohenzollern. In cele cinci luni care s-au scurs de la Conferinta de la Yalta, o serie e schimbari survenisera iar acestea au afectat relatia dintre cei trei lideri.

  1. Armata Sovietica ocupase Europa Centrala si de Est, controland statele baltice, Polonia, Ceholsovacia, Ungaria, Bulgaria si Romania. Refugiatii plecau disperati din aceste tari. Stalin instituise un govern comunist in Polonia si voia sa faca acelasi lucru si in celelalte tari. Stalin insista ca acest control pe care il exercita in Europa de Est era o masura defensive impotriva unor atacuri viitoare care ar fi atentat la siguranta Uniunii Sovietice
  2. Marea Britanie avea un nou premier. Partidul Laburist i-a invins pe Conservatori, iar Clement Attlee l-a inlocuit pe Winston Churchill din fruntea Marii Britanii. Attlee il considera pe Stalin ca fiind un tiran care conducea un sistem al raului
  3. America avea si ea un nou presedinte: Roosevelt a murit pe 12 aprilie 1945, locul lui fiind luat de “vicele” Harry Truman. Spre deosebire de Roosevelt, care vedea in Stalin “ca este o altfel de persoana” si ca nu va incerca sa anexeze vreun teritoriu, Truman si-a dat seama ca actiunile sovieticilor din Europa de Est erau de un expansionism agresiv, incompatibil cu acordul de la Yalta.

 

churchillVIDEO Cum au hotarat Roosevelt si Churchill soarta Germaniei, au distrus bazinul Ruhr si i-au transformat pe nemti in ciobani

Pe 11 septembrie 1944, la zece luni de la Acordul de la Teheran si in plina campanie, Roosevelt se intalneste cu Churchill in Quebec. Invazia Frantei fusese declansata. Armatele Aliatilor se apropiau de Rin. Rusii trecusera de Vistula si avansau in Marea Baltica. Aliatii si rusii aveau sa se intreaca: cine vor fi primii care vor cucerii Berlinul? Roosevelt si Churchil s-au intalnit in Quebec ca sa discute despre soarta Germaniei dar au luat o decizie prin care au paralizat orice incercare de a stabili pacea in Europa. Decizia a fost descrisa de Secretarul Stimson: “a fost cel mai violent act interdepartamental pe care l-am vazut in cariera mea!”

Citeste mai multe pe aceasta tema!

Soarta Germaniei, a fost, asadar, cea mai mare tema de pe agenda de discutii de la Potsdam. Ceea ce a aratat Potsdam, conform interpretarii standard a discutiilor, a fost ca America si Marea Britanie au fost de la bun inceput hotarate sa trateze Germania ca pe o tara unificata. Dupa luni intregi de incercari, a devenit extrem de clar ca sovieticii aveau de gand sa isi pastreze monopolul de putere din estul tarii si ca politica de cooperare dintre vest si est nu va functiona niciodata. Truman voia, insa, sa atenueze cererile Uniunii Sovietice care voiau ca Germania sa achite reparatii de razboi uriase.

Stiind ca acest lucru a condus, dupa Primul Razboi Mondial, la expansiunea nazismului, Truman a incercat sa limiteze proportia acestor reparatii de razboi.  Byrnes, secretarul de stat al SUA, si-a dat seama in timpul conferintei ca, o colaborare cu Uniunea Sovietica va fi imposibila. America si Rusia aveau viziuni antagonice asa ca, fiecare Aliat urma sa preia o zona a Germaniei ocupate. Byrnes s-a oferit sa accepte linia Oder-Neisee ca linia de granita efectiva cu Germania de Est.

Mai mult, americanii au fost de-acord sa le ofere rusilor o cota substantiala din capitalul industrial al zonelor din vest. 15% din acest surplus de capital urma sa fie trimis in est in schimbul alimentelor si a unor materii prime iar 10% ar fi fost transferat  de buna buna voie spre sovietici, fara a primi nimic in schimb. Scopul americanilor era sa-i faca pe sovietici sa creada ca nu vor pleca de la Potsdam pacaliti.

Stalin, din contra, a prins ideea lui Byrnes si a propus un alt targ.  Fie sovieticii incasau o cota parte si din aurul german, din capitalul strain si din actiunile pe care Germania de Vest le avea in mai multe intreprinderi din tara si din strainatate sau toata lumea considera ca linia de demarcare ce porneste de la Marea Baltica si pana la Adriatica sa fie linia care va demarca cele doua zone de influenta. Tot ceea ce este in dreapta acelei linii, toate capitalurile si investitiile germanilor din estul Europei, vor trebui sa ajunga in mainile sovieticilor. Tot cea ce este in vest, va ajunge puterilor aliate. Planul B conturat de Stalin a fost acceptat rapid de Marea Britanie si de SUA. Stalin era fascinat de ideea stabilirii unei sfere de influenta si a fost de-acord sa abandoneze tot aurul german care cazuse in mainile armatelor din vest.

Liderii puterilor Aliate au mai convenit ca Germania sa fie demilitarizata, denazificata iar ciminalii de razboi sa fie condamnati. Toata industria producatoare de munitie si armament a fost dezasamblata bucata cu bucata iar economia Germaniei trebuia sa se bazeze pe agricultura si manufacturi.

Germania avea sa fie divizata, nu era nicio indoiala si era o solutie prin care, amiabil, Aliatii aveau sa se desprinda si sa imparta sferele de influenta din Europa. Sovieticii incepusera, deja sa incalce acordul de la Potsdam, la inceputul lui 1946, si sa incalce programul comun de import si export pentru toata Germania. Sovieticii isi voiau cu ardoare halca din Germania doar pentru ei si nu aveau de gand sa pastreze o Germanie unita, cu toate ca existau doua sfere de influenta.

Transferul Germaniei de Est la sovietici a ramas un moment controversat in istorie. Sute de mii de etnici germani s-au vazut pusi in situatia de a-si abandona casele si sa fuga din noul teritoriu ocupat de sovietici.

In ceea ce priveste Polonia, Aliatii au trebuit sa se recunoasca infranti. Stalin a refuzat sa puna pe agenda discutiilor problema Europei de Est iar Aliatii au recunoscut guvernul privizoriu sustinut de sovietici in defavoarea guvernului polonez care se afla in exil, la Londra, inca din 1939.

Truman si ceilalti s-au convins, inca o data, ca Uniunea Sovietica era o putere expansionista, agresiva si care era o amenintare militara la vestul Europei.  Conferinta de la Potsdam avea sa concluzioneze ceea ce s-a propus la Teheran si s-a decis la Yalta in privinta Germaniei, Poloniei, a Europei Centrale si a Balcanilor. Americanii si britanicii sperau sa salvveze ceea ce au cedat, in principiu. La Yalta s-a decis soarta Europei de Est, dar soarta Germaniei inca era deschisa. La Potsdam, insa, nu s-a facut decat sa se accelereze intrarea in Razboiul Rece.
Ziua in care Churchill a vazut pentru prima data buncarul lui Hitler

Potsdam este, astazi, capitala Brandenburgului si este situat la 24 de kilometri de Berlin. Pe 16 iulie 1945, Winston Churchill ajungea, pentru prima data, la ceea ce a mai ramas din buncarul lui Hitler. Churchill, acompaniat de Anthony Eden, ministrul de Externe al Marii Britanii, a fost intampinat la Poarta Brandenburg de generalul-colonel Gorabotov, guvernatorul militar al sovieticilor din Berlin. Truman a refuzat invitatia de a se alatura grupului. Churchill s-a apropiat de locul care denevise Cartierul General al lui Hitler, de unde conducea armata nazista din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Premierul britanic a inspectat dormitorul Fuhrer-ului de la primul etaj, s-a indreptat spre legendarul buncar apoi a mers spre locul unde se aflau ingropate cadavrele lui Hitler si al Evei Braun.

 

 

Related News

One Response

Leave a Reply
  1. avatar
    popa
    Aug 22, 2014 - 10:42 PM

    puneți 45-ul in titlu.

    Raspuns: Multumim, am corectat!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1